Cel mai bun răspuns
Da, chiar nu văd nimic în neregulă cu ea. Dacă sunteți îngrijorat de utilizarea determinantului unele împreună cu un plural (cărți), atunci nu aveți de ce să vă faceți griji pentru că combinația funcționează în totalitate . O eroare gravă ar fi dacă mergeți mai departe și transformați în în continuă , ceea ce ar duce la implicarea – „Îmi mănânc cărțile.” Cu siguranță nu vrei să faci asta! 🙂 Have rămâne un verb stativ aici așa cum are în sine. Deci, nu există nicio îndoială cu privire la propoziție.
Vă mulțumim pentru A2A.
Răspundeți
Absolut că nu. „Dacă soțul meu ar fi fost ieri, aș fi putut să-l găsesc” este incorect din punct de vedere gramatical. În primul rând, starea de subjunctiv nu poate fi utilizată aici, deoarece nu există nicio indicație de imposibilitate. De exemplu, dacă propoziția ar fi „dacă soțul meu ar fi un liliac vampir, l-aș împușca. Într-adevăr, nu putem presupune că starea de subjunctiv poate fi utilizată aici. Deci, versiunea corectă a acestei propoziții este „dacă soțul meu ar fi fost ieri, l-aș fi găsit”. Acest lucru se bazează pe protocolul gramatical al structurii propoziției paralele prin faptul că, atunci când clauza principală a acestui tip de propoziție complexă se află în timpul condiționat perfect, propoziția subordonată care conține conjuncția „dacă” trebuie să fie în timpul pluperfect.
NOTĂ: O condiție neîndeplinită, de exemplu, ca în acest caz particular, „dacă soțul meu ar fi fost ieri, l-aș fi ucis” este un lucru din trecut sau o situație ulterioară: faptul că „Soțul meu nu a fost acolo ieri, așa că nu l-am omorât.”
NOTĂ: O condiție neîndeplinită este întotdeauna alcătuită din acest tip de structură gramaticală paralelă, și anume, cu clauza „if constând din timpul pluperfect și propoziția principală constând din timpul perfect condițional. Uită-te la un alt exemplu potrivit: „dacă aș fi știut de ploaia iminentă, aș fi adus umbrela mea”. Da, aceasta este o condiție neîndeplinită „dispărută odată cu vântul”. Se trasează după cum urmează:
Conjuncția adverbială „dacă” + timpul pluperfect (propoziție subordonată) + timpul condițional perfect (propoziția principală). Desigur, putem întoarce aceste propoziții după cum urmează: „Mi-aș fi găsit soțul dacă ar fi fost ieri” și „Mi-aș fi adus umbrela dacă aș fi știut de ploaia iminentă”.
NOTĂ: Când clauza principală precede clauza adverbială subordonată, nu există nicio virgulă necesară în propoziție.
Pe scurt, versiunea corectă a „dacă soțul meu ar fi fost ieri, aș fi putut găsi ”Este„ dacă soțul meu ar fi fost ieri, l-aș fi găsit. ”