Cel mai bun răspuns
În limba turcă multe cuvinte au sinonim, unde un cuvânt este de origine turcă și altul sinonim este adesea persan sau arab. Dar diferența dintre numele culorilor este că originea turcă ca „kara” poartă întotdeauna emoții, sentimente. Kara günler = zile negre, dar înseamnă „zile rele”. Sau „ak yüzlü” = „față albă”, dar înseamnă „persoană curată, cinstită”. Același lucru este valabil pentru numele de culoare turcești de restul originii ca ak, al, kızıl, boz, kır. Denumirile culorilor în limbile turcești generale provin din limbile persană și arabă (siyah, beyaz, yeșil, pembe, mavi, sarı …), dar, așa cum îmi amintesc, vin din franceză – „bordo”, „turkuaz“, „bej”, „Krem”, „siklamen”, și mai multe din engleză, greacă și italiană- lavanta, gri / gri, limon, kestane, kiremit. Dar toate sunt doar nume de culori, iar numele de culori turcești au tot timpul un sens dublu și poartă unele emoții. Ele pot fi folosite ca verb sau obiecte, dar întotdeauna manifestă o anumită atitudine. „Hayatın karartıcağım” = Îți voi face viața întunecată / Îți voi întuneca viața, dar înseamnă că îți voi face viața dificilă, rea, grea … Deci, aici ai văzut „kara” ca verb, dar totuși ai emoții puternice. Aceeași frază nu poate fi făcută va fi siyah, deoarece siyah este doar numele culorii.
Răspuns
Multe puncte au fost bine acoperite de alte persoane, așa că nu le voi repeta. Am auzit o mulțime de oameni din alte țări spunând că turca este „ușoară”, dar de obicei vorbesc doar de gramatică. Am auzit că foarte puțini dintre acești oameni vorbesc de fapt turca bună. poți purta o conversație etc., dar chiar înțeleg și se exprimă bine?
Ei spun că una dintre modalitățile prin care poți spune că în sfârșit faci unele progrese în limba turcă este că oamenii încep să te corecteze . 🙂 Sunt foarte politicoși în privința asta, iar când începi să înveți, toată lumea îți va spune cât de minunat vorbești … Dar pot spune că a trecut ceva timp până când oamenii m-au corectat cu adevărat și am învățat multe lucruri greșite din cauza această politețe!
După cum au spus alții, depinde, desigur, de ceea ce este limba ta maternă; pentru ce este adevărat vorbitorul uzbek sau kazah nu este adevărat pentru un vorbitor de engleză sau germană. Dar dincolo de structură și gramatică, există problema vocabularului paralel și a nivelurilor de limbă.
Când începeți să învățați o limbă indo-europeană, trebuie să vă ocupați de (de obicei) sexul gramatical, de verbele neregulate, și, eventual, sisteme de cazuri complexe, cu multe declinări diferite. Turca nu are nimic din toate acestea, nu există sex, aproape nici un verb neregulat, iar sistemul de cazuri este aproape complet regulat în elementul turcesc real. Acest lucru poate duce la un sentiment fals de securitate. 😉
Cu toate acestea, atunci când te adânci, lucrurile devin puțin mai complicate. Turca are un mare element arab, precum și unul persan, iar o mare parte din arabă a venit prin persană, deci există un strat adăugat. S-ar putea să vă înțelegeți bine fără a învăța vreodată să recunoașteți formele arabe sau persane ezafet, , dar pentru a fi cu adevărat alfabetizați, ar trebui să le înțelegeți. Pentru mine, este păcat că multe din acestea nu mai sunt învățate nici măcar în Turcia; când am început să studiez araba, o mare parte din turcă s-a concentrat brusc!
Timpurile nu sunt atât de mult timp cât sunt aspecte, iar acest lucru este extrem de confuz pentru cursanți. Reversul este adevărat, de asemenea; de exemplu, de ce spun turcii „Mi mi-a plăcut noua mea casă”, când înseamnă că le place? Ați putea scrie o lucrare întreagă despre numeroasele utilizări ale -mıș.
Turca este extrem de idiomatică și de multe ori vor înțelege toate cuvintele și încă nu au nicio idee despre ce vorbesc. 🙂
Există, de asemenea, problema unui vocabular paralel. Există vreo diferență între ihtimal și olasılık ? İmkan și olanaklık? Menfaat și çıkar ? Nu în sens lexical pur, dar când alegeți unul dintre celelalte, faceți o afirmație. Pentru unele cuvinte există un cuvânt arab, persan și turc.
O altă provocare este o cultură lingvistică foarte diferită. Desigur, acest lucru este valabil pentru orice limbă în care vorbitorii au o tradiție literară diferită sau o religie diferită. De exemplu, în limba engleză avem multe expresii derivate din Biblie. Deci, chiar și un vorbitor de limba maghiară, care nu are legătură genetică cu engleza, va găsi în continuare o mulțime de puncte de referință culturale comune. Dar un vorbitor de engleză, atunci când ascultă un cântec popular turcesc și ascultă referințe la privighetoare, va înțelege sensul real?(Este vorba despre dragoste imposibilă / fără speranță, dar trebuie să cunoașteți o parabolă sufistă pentru a ști asta, la fel cum trebuie să știți ceva despre creștinism pentru a înțelege cu adevărat „întoarceți celălalt obraz”.
Presupun că cu orice limbă, există atât de multe de învățat pe cât sunteți dispus să explorați, dar nu vă lăsați păcăliți de lipsa de gen sau de verbe neregulate … Turca este vastă! Și este o aventură grozavă dacă o lăsați să fie.