Cel mai bun răspuns
„Curtea specială” înseamnă o instanță specială înființată în temeiul secțiunii 3 din Legea instanțelor speciale din 1979
Instanțele speciale judecă în general dosare penale,
dar există și instanțe speciale pentru infracțiuni economice și unele infracțiuni în dreptul societăților comerciale
LEGEA SPECIALĂ A CURȚILOR, 1979 1
ACTUL NR. 22 DIN 1979 UN ACT PENTRU A PREVEDEA ÎNCERCAREA DE VITEZĂ A UNEI ANUMITE C LASE DE INFRACȚIUNI.
[16 mai 1979.]
FIE adoptat de Parlament în al treizecelea an al Republica India după cum urmează: –
1. Titlu scurt și întindere.
(1) Această lege poate fi numită Legea instanțelor speciale din 1979.
(2) Se extinde la întreaga India, cu excepția statului Jammu și Kashmir.
2. Definiții. În această lege, cu excepția cazului în care contextul impune altfel, –
(a) „Cod” înseamnă Codul de procedură penală, 1973; (2 din 1974)
(b) „declarație”, în legătură cu o infracțiune, înseamnă o declarație făcută în temeiul secțiunii 5 cu privire la o astfel de infracțiune;
(c) „Special Curtea „înseamnă o instanță specială înființată în temeiul secțiunii 3;
(d) cuvintele și expresiile utilizate, dar care nu sunt definite în prezenta lege, dar definite în cod, vor avea aceleași semnificații ca și în cod.
3. Înființarea instanțelor speciale.
(1) Guvernul central, prin notificare în Monitorul Oficial, va stabili un număr adecvat de instanțe care să poată fi numite instanțe speciale.
(2) A Curtea specială este formată dintr-un judecător de ședință al unei înalte instanțe numit de către judecătorul șef al înaltei curți în limitele locale a căror jurisdicție se află tribunalul special, cu acordul judecătorului șef din India. Explicație.- Orice referire la o Înalta Curte sau la judecătorul șef sau judecătorul unei Înalte Curți, în legătură cu un teritoriu al Uniunii care are o Curte a comisarului judiciar, trebuie interpretată ca o trimitere la respectiva Curte a comisarului judiciar sau comisarului judiciar sau oricărui comisar judiciar suplimentar, după caz.
4. Cunoașterea cauzelor de către instanțele speciale. O instanță specială va lua cunoștință sau va judeca cazurile inițiate în fața acesteia sau transferate acesteia, după cum se prevede în continuare.
5. Declarația guvernului central cu privire la cazurile care urmează a fi tratate în temeiul prezentei legi.
(1) În cazul în care guvernul central este de părere că există dovezi prima facie ale săvârșirii unei infracțiuni despre care se presupune că a fost comisă de un persoana care a deținut funcții publice sau politice înalte în India și că, în conformitate cu liniile directoare cuprinse în preambulul prezentei infracțiuni, ar trebui să fie tratată în temeiul prezentului act, guvernul central va face o declarație în acest sens în orice caz în care este de părerea menționată anterior.
(2) O astfel de declarație nu va fi pusă sub semnul întrebării în nicio instanță.
6. Efectul declarației. În cazul în care o astfel de declarație este făcută cu privire la orice infracțiune, fără a aduce atingere prevederilor Codului, orice urmărire penală cu privire la această infracțiune va fi inițiată numai într-o instanță specială desemnată de guvernul central și orice urmărire penală cu privire la această infracțiune aflată pe rolul unei instanțe să fie transferat unui tribunal special desemnat de guvernul central.
7. Apelul sau revizuirea în așteptare vor fi transferate Curții Supreme. Dacă la data declarației cu privire la orice infracțiune, un recurs sau o revizuire împotriva oricărei hotărâri sau ordonanțe din cadrul unei urmăriri penale cu privire la o astfel de infracțiune, indiferent dacă este în curs sau eliminat, este el însuși pe rolul unei curți de apel sau de revizuire, să fie transferat spre eliminare către Curtea Supremă.
8. Jurisdicția instanțelor speciale în ceea ce privește procesele comune. O instanță specială are competența de a judeca orice persoană în cauză pentru infracțiunea pentru care a fost făcută o declarație, fie în calitate de comitent, conspirator sau instigator și toate celelalte infracțiuni și persoane acuzate, care pot fi judecate împreună cu acesta la un proces, în conformitate cu Codul.
9. Procedura și competențele instanțelor speciale.
(1) În instanța specială, o instanță specială urmează procedura prevăzută de cod pentru judecarea cauzelor de mandat în fața unui magistrat.
(2) Un tribunal special poate, în vederea obținerii probelor oricărei persoane suspectate că ar fi fost direct sau indirect implicat în sau infracțiune la o infracțiune, să ofere iertare acestei persoane, cu condiția divulgării complete și reale a toate circumstanțele pe care le are la cunoștință referitoare la infracțiune și la orice altă persoană în cauză, fie că este principal, conspirator sau inițiator în comiterea acesteia, precum și orice grațiere astfel oferită, se consideră că, în sensul secțiunii 308 din cod, a fost oferită în conformitate cu secțiunea 307 din acestea.
(3) Cu excepția cazului în care este prevăzut în mod expres în prezenta lege, dispozițiile codului, în măsura în care nu sunt incompatibile cu dispozițiile prezentei legi, se aplică procedurilor în fața unei instanțe speciale și pentru în sensul dispozițiilor menționate ale Codului, o instanță specială este considerată a fi o curte de sesiune și are toate atribuțiile unei curți de sesiune, iar persoana care conduce o urmărire penală în fața unei instanțe speciale este considerată procuror. .
(4) O instanță specială poate pronunța asupra oricărei persoane condamnate de aceasta orice sentință autorizată prin lege pentru pedepsirea infracțiunii pentru care o persoană este condamnată.
10. Puterea Curții Supreme de a transfera cauzele.
(1) Ori de câte ori li se cere să pară Curții Supreme că un ordin în temeiul acestei secțiuni este oportun pentru scopurile justiției, poate ordona ca orice caz particular să fie transferat de la o instanță specială la o altă instanță specială.
(2) Curtea Supremă poate acționa în temeiul acestei secțiuni numai la cererea procurorului general al Indiei sau a unei părți interesate, iar fiecare astfel de cerere trebuie se va face prin propunere, care, cu excepția cazului în care solicitantul este procurorul general al Indiei sau avocatul general al unui stat, va fi susținută prin declarație pe bază de declarație sau afirmație.
(3) În cazul în care orice cerere pentru exercitarea competențelor conferite de această secțiune este respinsă, Curtea Supremă poate, în cazul în care consideră că cererea a fost frivolă sau vexatorie, să dispună reclamantului să plătească prin despăgubire oricărei persoane care s-a opus cererii o sumă care nu depășește o mie de rupii, după cum ar putea considera adecvat în circuit circumstanțele cazului.
11. Recurs.
(1) Fără a aduce atingere oricăror dispoziții din Cod, o contestație se poate întemeia de la orice hotărâre, sentință sau ordonanță, nefiind un ordin interlocutor, al unei Curți Speciale la Curtea Supremă, atât cu privire la fapte, cât și cu privire la lege.
(2) Cu excepția celor menționate anterior, nicio instanță de recurs sau revizuire nu poate fi pronunțată de nicio hotărâre, sentință sau ordin al unei instanțe speciale.
(3) Fiecare recurs în temeiul acestei secțiuni va fi preferat într-un termen de treizeci de zile de la data pronunțării unei hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a unei instanțe speciale: cu condiția ca Curtea Supremă să poată face recurs după expirarea termenului menționat de treizeci de zile dacă este convins că recurentul avea motive suficiente pentru a nu prefera recursul în termen de treizeci de zile.
12. Puterea de a face reguli. Curtea Supremă poate, printr-o notificare în Monitorul Oficial, să adopte, dacă există, regulile pe care le poate considera necesare pentru îndeplinirea scopurilor prezentei legi.
13. Notificările în conformitate cu secțiunea 3 și declarațiile în conformitate cu secțiunea 5 care urmează să fie depuse în fața Parlamentului. Fiecare notificare făcută în conformitate cu subsecțiunea (1) a secțiunii 3 și fiecare declarație făcută în conformitate cu subsecțiunea (1) din secțiunea 5 se depune, cât mai curând posibil după ce a fost făcută, în fața fiecărei Camere a Parlamentului.
Răspuns
Pentru a asigura eliminarea rapidă a infracțiunilor pedepsite în temeiul Legii societăților comerciale din 2013, care se pedepsesc cu închisoare de 2 ani sau mai mult, Ministerul Afacerilor Corporative a notificat dispozițiile referitoare la „Special Instanțele judecătorești cu efect de la 18 mai 2016. Intenția care stă la baza înființării acestor instanțe este de a permite instanțelor judecătorești să judece încălcări minore și ca infracțiunile grave să fie soluționate de instanțele speciale.
CURȚI SPECIALE DESemnATE
Instanțele existente în statul Maharashtra, Jammu și Kashmir, Goa, Gujarat, Madhya Pradesh, Bengalul de Vest și teritoriul Uniunii din Insulele Andaman și Nicobar, și Dadra și Nagar Haveli și Daman și Diu, au fost desemnați ca instanțe speciale în scopul judecării infracțiunilor conform Legii societăților comerciale, 2013. Conform notificării, aceste instanțe au fost desemnate în scopul judecării infracțiunilor pedepsite în temeiul Legii societăților comerciale din 2013 cu închisoare de 2 ani sau mai mult.
INFRACȚIUNI TRIABILE DE JUDECĂTURI SPECIALE
Conform prevederilor Legii societăților comerciale din 2013, următoarele infracțiuni sunt aplicabile de către instanțele speciale:
(i) infracțiuni pentru care Legea societăților comerciale, 2013, prevede închisoarea de 2 ani sau mai mult;
(ii) cazuri transmise de un magistrat (în cazul în care consideră că detenția nu este necesară) pentru orice infracțiune comisă în temeiul Companies Act, 2013. Această prevedere va intra în joc atunci când o persoană este arestată și reținută în custodie și se pare că ancheta nu poate fi finalizată în termen de 24 de ore, conform prevederilor Codului de procedură penală, 1973 ( CrPC ) și există motive pentru a crede că acuzația sau informațiile sunt întemeiate și menținerea este autorizată de Magistrat pentru o perioadă care nu depășește 15 zile (dacă este dispusă de Magistratul Judiciar) sau 7 zile (dacă este dispusă de Magistratul Executiv), după caz.În astfel de cazuri, Curtea Specială are aceeași putere ca și Magistratul care are competența de a judeca un astfel de caz;
(iii) să ia cunoștință de o infracțiune în temeiul Legii societăților comerciale din 2013, fără ca acuzatul să fie comis la aceasta. pentru judecată după: (a) examinarea raportului poliției despre faptele care constituie o astfel de infracțiune sau (b) dacă a fost depusă o plângere în numele respectiv;
(iv) încercați în același proces o infracțiune pentru care un acuzat poate fi acuzat în temeiul CrPC în plus față de o infracțiune în temeiul Legii societăților comerciale din 2013;
(v) dacă Curtea Specială consideră că este potrivit, poate încerca în mod sumar orice infracțiune în temeiul Companies Act, 2013, care se pedepsește cu închisoare pentru un termen care nu depășește 3 ani, cu condiția ca în cazul oricărei condamnări într-un astfel de proces, persoana să nu poată fi condamnată pentru închisoare pentru un termen care depășește 1 an.
APEL / REVIZIUNI DE LA CURȚI SPECIALE PENTRU CURȚI ÎNALTE
În special, în scopul recursului și reviziei distractive, Înalta Curte a primit competență, ca și cum Curtea Specială din limitele locale ale competenței Înaltei Curți ar fi fost o Curte de sesiune care judecă cauze în limitele locale ale competenței Înaltei Curți.
pentru mai multe cunoștințe despre dreptul corporativ, vă rugăm să accesați http://www.lawgaan.in
—Salutări,
Nimesh Kumar (Corporate Lawywer)
ACS, LL.B,