Cel mai bun răspuns
Acesta este de fapt destul de ușor. A uimi este ideea că s-a întâmplat ceva care depășește ceea ce vorbitorul a crezut posibil sau s-ar întâmpla de fapt. A înceta înseamnă că ceva continuu se încheie.
Deci, în expresia „nu încetează niciodată să mă uimească”, vorbitorul își exprimă ideea că acțiunile persoanei sau obiectului la care fac referire sunt întotdeauna surprinzând vorbitorul făcând lucruri pe care nu credeau că ar putea sau le vor face. Uneori, exprimă ideea că obiectul îi surprinde constant.
Aș spune că, în cea mai mare parte, acest lucru este folosit pentru a exprima o calitate pozitivă a unei persoane și este vorbit de cineva care este impresionat și poate chiar un pic îndrăgostit de acea persoană. Nu ar fi neobișnuit ca cineva care se întâlnește cu o altă persoană să spună că „nu încetezi niciodată să mă uimești” și să-l spui ca o formă de înalt compliment.
Acestea fiind spuse, poate fi folosit și în un mod negativ, adică vorbitorul exprimă faptul că obiectul face lucruri rele, rele sau grosolane la un nivel la care sunt surprinși. Aceasta ar fi o expresie puternică a opiniei vorbitorilor că ceea ce persoana la care se referă pare să caute în mod intenționat modalități noi și surprinzătoare de a maltrata vorbitorul.
Răspuns
Știm că oamenii sunt oameni complexi. Nu toată lumea gândește sau se comportă în același mod. Tocmai când credem că îi înțelegem, ei fac ceva surprinzător, poate chiar șocant pentru noi. Nu am terminat niciodată să fim surprinși sau uimiți de oameni. Nu încetează (încetează) să ne uimească niciodată. Permiteți-mi să dau câteva exemple.
Am fost la o coadă pentru a-mi parca mașina. Am așteptat ca un șofer să-și părăsească spațiul și am mers înainte să-l umplu. Apoi, de nicăieri, un șofer din direcția opusă, a împins brusc înainte și mi-a furat rapid spațiul. Așa că m-am gândit că „răutatea unor oameni nu reușește niciodată să mă uimească!” Acest lucru se datorează faptului că nu aș gândi niciodată să fur un loc de parcare de la o altă persoană.
O ocazie mai fericită a fost când mi-am umplut mașina cu benzină, apoi am găsit că nu am mijloace de plată. Un străin din spatele meu s-a prezentat și mi-a plătit imediat nota de plată. M-am gândit: „Bunătatea străinilor nu încetează niciodată să mă uimească!” M-am gândit, aș fi făcut acel act amabil pentru un străin? Am fost uimit și apreciat. (I-am luat detaliile și l-am rambursat, desigur, nu după mult timp.)
Noroc și continuă să pun întrebări!