Cel mai bun răspuns
„Tacē!” dacă vă adresați unei persoane; dacă vă adresați mai multor persoane, „Tacēte!” Ar fi nevoie de un substantiv vocativ dacă comandați pe nume: de exemplu, spunând cuiva pe nume Brutus să tacă: „Tacē, Brutē!” grupul de câini care să tacă ar fi atunci „Tacēte, canēs!”
Acestea (cele de mai sus) sunt formele de imperativ prezent (comandă) singular și plural ale verbului taceō / tacēre / tacuī / tacitum, ” a tăcea / a ține o „limbă”.
În Wikționar cu o listă completă de conjugări și pronunție:
Răspuns
Bazat pe:
„Nec invideamus altius stantibus. Quae excelsa videntur, praerupta sunt. ”
(Seneca, De Tranq. Animi, 10)
(Let” s not envy cei care stau în înălțimi mai înalte. Lucrurile care sunt văzute / pe care le vedem ca fiind înalte / înălțate sunt (deja) sparte / sfâșiate.
ALTIVS ILLE STAT. QUI EXCELSVS AVTEM VIDETUR, PRAERVPTVS EST.
(El stă sus [er]. Deși / dar el cine este ridicat [mai mare], este [deja] sfâșiat [căzut].
Singular deasupra, plural dedesubt:
ALTIVS ILLI STANT. QUI EXCELSI AVTEM VIDENTVR, PRAERVPTI SVNT.
Folosind numai „ Quae excelsa videntur, praerupta sunt. „ar fi o alegere bună. Nu aceleași cuvinte ca în propoziția pe care ați propus-o, dar ideea este aproape aceeași.
Bazat pe versiunea biblică a Vulgata Clementina și povestea lui David , adul escens, rufus et pulcher aspectu (tânăr băiat roșcat cu un ten frumos) împotriva Goliat , vir spurius (wicked / bastard man):
Viri spurii magnis cum proceritatibus ceciderint, facies in suas super terram.
Ceva de genul: „ Oamenii răi cu înălțimi mari (bărbați înalți) vor fi căzut pe propriile fețe pe pământ.”
I Samuel, 17: 4 și 49.
Et egressus est vir spurius de castris Philisthinorum nomine Goliath, de Geth, altitudinis sex cubitorum et palmi:
et cecidit in faciem suam super terram
Există și: φιλέει γὰρ ὁ θεὸς τὰ ὑπερέχοντα πάντα πάντα . Dar acest lucru este „grecesc pentru mine!
Este obiceiul zeului de a scădea toate lucrurile care depășesc măreția.
(Herodotos *, Hist. VII, 10)
10. (e) Vedeți cum Dumnezeu lovește cu fulgere creaturile care stau deasupra celorlalte și le suferă să nu facă un spectacol mândru; în timp ce cele mici nu-l provoacă gelozie: vezi și cum își aruncă săgețile vreodată către acele clădiri care sunt cele mai înalte și acei copaci la fel; căci Dumnezeu obișnuiește să taie scurt toate acele lucruri care ies în evidență deasupra celorlalte. Astfel, o armată numeroasă este distrusă de unul dintre puțini oameni într-o asemenea manieră, și anume când Dumnezeu, devenind gelos asupra lor, aruncă asupra lor panică sau tunete din cer, atunci sunt distruse cu totul și nu așa cum merită valoarea lor; căci Dumnezeu nu suferă niciun altul pentru a avea gânduri înalte, decât pentru el însuși.
10. ε [1] ὁρᾷς τὰ ὑπερέχοντα ζῷα ὡς κεραυνοῖ ὁ θεὸς οὐδὲ ἐᾷ φαντάζεσθαι, τὰ δὲ σμικρὰ οὐδέν μιν κνίζει · ὁρᾷς δὲ ὡς ἐς οἰκήματα τὰ μέγιστα αἰεὶ καὶ δένδρεα τὰ τοιαῦτα ἀποσκήπτει τὰ βέλεα · φιλέει γὰρ ὁ θεὸς τὰ ὑπερέχοντα πάντα κολούειν. οὕτω δὲ καὶ στρατὸς πολλὸς ὑπὸ ὀλίγου διαφθείρεται κατὰ τοιόνδε · ἐπεάν σφι ὁ θεὸς φθονήσας φόβον ἢβάν οὐ γὰρ ἐᾷ φρονέειν μέγα ὁ θεὸς ἄλλον ἢ ἑωυτόν.
* secolul V î.Hr. (c. 484 – c. 425 î.Hr.)
Vale, amica, bonam fortunam!
***