Cel mai bun răspuns
- Fonetică – studiul sunetelor vorbirii în aspectele lor fizice.
- Fonologie – studiul sunetelor vorbirii în aspectele lor cognitive.
- Morfologia – studiul formării cuvintelor.
- Sintaxa – studiul formării frazelor.
- Semantica – studiul sensului.
- Pragmatica – studiul utilizării limbajului.
Răspuns
Lingvistică: eu este studiul limbajului cum este pus la punct și cum funcționează. Diverse elemente de construcție de diferite tipuri și dimensiuni sunt combinate pentru a alcătui o limbă. Sunetele sunt reunite și uneori, când se întâmplă acest lucru, își schimbă forma și fac lucruri interesante. Cuvintele sunt aranjate într-o anumită ordine și uneori începutul și sfârșitul cuvintelor sunt modificate pentru a ajusta sensul. Atunci sensul în sine poate fi afectat de aranjarea cuvintelor și de cunoașterea vorbitorului despre ceea ce va înțelege ascultătorul. Lingvistica este studiul tuturor acestor lucruri. Există diferite ramuri ale lingvisticii cărora li se dă propriul nume, dintre care unele sunt descrise mai jos:
- Fonetica este studiul a sunetelor vorbirii. Include înțelegerea modului în care sunetele sunt produse folosind gura, nasul, dinții și limba și, de asemenea, înțelegerea modului în care urechea aude aceste sunete și le poate deosebi. Un studiu al foneticii implică practicarea producerii sunetelor (uneori exotice) și a afla ce sunet ați auzit. Forma de undă a fiecărui sunet poate fi analizată cu ajutorul programelor de calculator. În limbajul semnelor, fonetica se referă la posibilele forme, mișcări și utilizarea spațiului fizic.
- Fonologia folosește fonetica în ordine pentru a vedea cum sunt aranjate sunetele sau semnele într-un sistem pentru fiecare limbă. În fonologie, contează dacă sunetele sunt contrastante sau nu, adică dacă substituirea unui sunet cu altul dă un sens diferit sau „contrastiv”. De exemplu, în engleză, [r] și [l] sunt două sunete diferite – iar cuvintele „drum” și „încărcare” diferă în funcție de care dintre aceste sunete este utilizat. Dar în unele limbi, [r] și [l] sunt variații ale aceluiași sunet. Nu ar putea face niciodată o diferență semnificativă în cuvintele care diferă doar prin acel sunet. Fonologii descriu consoanele și vocalele contrastive dintr-o limbă și modul în care pronunția este afectată de poziția sunetului în cuvânt și de sunetele din apropiere. Sunt interesați și de silabe, fraze, ritm, ton și intonație.
- Morfologia analizează modul în care se formează cuvinte individuale din bucăți mai mici a unităților semnificative numite morfeme. De exemplu, cuvântul englezesc „dezlegat” este alcătuit din trei părți, una care se referă la procesul de inversare a unei acțiuni (un-), una care indică acțiunea răsucirii unor lucruri asemănătoare șirurilor, astfel încât acestea să rămână (cravată), iar ultima indicând faptul că acțiunea s-a întâmplat în trecut (-d). Multe limbi au un mod mult mai complex de a pune cuvintele împreună. Morfologia interacționează în moduri importante atât cu fonologia (reunirea sunetelor le poate determina schimbarea), cât și cu sintaxa, care trebuie să acorde atenție formei unui cuvânt atunci când îl combină cu alte cuvinte.
- Sintaxa este studiul modului în care sintagmele, clauzele și propozițiile sunt construite și combinate în anumite limbi. Scrierea unei gramatici necesită definirea regulilor care guvernează structura propozițiilor limbii. Astfel de reguli implică atât ordinea cuvintelor, cât și forma cuvintelor în diferitele lor poziții posibile. Există modele comune chiar și între limbile fără legătură și mulți lingviști cred că acesta este rezultatul principiilor generale care se aplică majorității, dacă nu chiar tuturor limbilor. De exemplu, limbile în care obiectul direct urmează în general verbul au multe lucruri în comun, spre deosebire de lucrurile comune deținute de limbi în care obiectul direct precede în general verbul.
- Analiza discursului analizează bucăți mai mari de limbaj – texte, conversații, povești, discursuri etc. Diferite tipuri de acestea folosesc limba în mod diferit și pot exista chiar diferențe în modul în care o limbă este folosit pe baza genului. De exemplu, „A fost odată” este un început adecvat pentru un basm, dar nu pentru o știre din știrile de seară. Caracteristicile discursului pot, de asemenea, să arate principii importante de organizare, cum ar fi jucătorii dintr-o poveste care au roluri cheie și care au doar părți bit.
- Semantică este studiul sensului. Se concentrează pe relația dintre cuvinte, fraze și alte fragmente de limbaj și pe modul în care aceste cuvinte și fraze se conectează la lume. Pragmatică este similară, dar implică studiul modului în care vorbitorii unei limbi folosesc limba pentru a comunica și a realiza ceea ce doresc. Pragmatica privește mai mult relația dintre vorbitor și ascultător, ceea ce permite să se facă presupuneri despre mesajul dorit, luând în considerare, de exemplu, modul în care contextul contribuie la semnificație. Un exemplu clasic este acela în care cineva este întrebat „Vrei niște cafea?” Răspunsul „Cafeaua mă va ține trează” înseamnă da sau nu? Depinde dacă persoana dorește să rămână treaz – iar persoana care pune întrebarea va înțelege semnificația intenționată numai dacă știe dacă persoana dorește să rămână treaz. Lingvistica este studiul modului în care limbile s-au schimbat de-a lungul timpului. Unele modificări se întâmplă din cauza unor schimbări lente (poate incrementale) în limbă, cum ar fi pronunția sau sensul unui cuvânt. Alte schimbări se întâmplă din cauza contactului cu vorbitorii altor limbi. Exemplul cel mai bine cunoscut este „împrumutul”, dar contactul lingvistic poate provoca și alte tipuri de schimbări. Poate fi interesant să comparați fonologia, sintaxa și listele de cuvinte ale unor limbi similare sau apropiate geografic pentru a vedea cât de asemănătoare sunt acestea. Unii lingviști folosesc apoi aceste informații pentru a afla trecutul limbilor, cum ar fi atunci când două limbi se despart una de alta. Combinat cu alte fapte cunoscute despre vorbitorii limbii, poate duce la descoperiri importante despre istoria lor.
- Sociolingvistica este studiul societate și limbaj. Sociolingviștii pot folosi anchete pentru a examina în ce contexte este utilizată o limbă (de exemplu, piață, acasă, școală, loc de muncă) și atitudinile față de fiecare limbă (în special în contexte multilingve). Aceștia pot analiza moduri în care variația într-o anumită limbă se corelează cu factori sociali, cum ar fi vârsta vorbitorului, identitatea etnică, locația etc. Pentru mai multe informații despre sociolingvistică.