Cel mai bun răspuns
Spirogirele se reproduc folosind metode de reproducere sexuală sau asexuată
Spirogyra apare în primul rând ca alge verzi și trăiește predominant în medii apoase, cum ar fi râuri, lacuri și golfuri de apă dulce. De asemenea, speciile Spirogyra variază în ceea ce privește compoziția fizică, ceea ce determină modul în care se reproduc. Unele spirogiruri conțin atât organe reproductive masculine, cât și feminine, permițându-le să se reproducă asexuat. Cu toate acestea, altele se reproduc sexual, ceea ce apare în mai multe moduri. O metodă de reproducere sexuală este cea a conjugării scalariforme. Acest proces necesită două filamente diferite pentru a se alinia unul lângă celălalt. O celulă din fiecare filament emite apoi protuberanțe tubulare, numite tuburi de conjugare, care se extind și se cuplează. Aceasta creează un pasaj numit canal de conjugare, care permite schimbul de componente reproductive masculine și feminine. În conjugarea laterală, gametele se formează într-un singur filament. Două celule apropiate lângă pereții transversali ai filamentului extind tuburile de conjugare, care formează un canal la cuplare. Citoplasma masculină călătorește apoi prin canalul de conjugare și, în cele din urmă, se fuzionează cu citoplasma feminină pentru a permite fertilizarea.
Răspuns
Cum „o fac” sirenele? Problema reproducerii sirenei a fost unul dintre marile mistere de durată despre aceste ființe mitice, probabil, frumoase, dar periculoase. Răspunsul are foarte mult de-a face cu natura exactă a sirenelor. Răspunsul la acest lucru necesită cunoașterea altor întrebări:
Sirenele sunt într-adevăr pe jumătate pești?
Când vi se cere să descrie sirenelor, majoritatea oamenilor vor atrage o femeie (fie topless sau purtând scoici sau tipuri similare de sutiene) până la talie, apoi vor începe solzi de pești verzi de acolo în jos. Aceste solzi merg până la baza cozii, moment în care există de obicei o „caudală” sau o înotătoare de coadă care are aproximativ un metru lățime și între jumătate și metru lungime. Când sirenă se așează, aripa caudală rulează de obicei de-a lungul planului frontal sau coronal; este plat, de-a lungul aceluiași plan ca și partea din spate.
Acest lucru nu este tipic pentru niciun pește de pe planetă. La toți peștii, de la rechini la raze până la pești osoși, aripioarea caudală este întotdeauna verticală (sagitală). În plus, există remarcabil de puțini pești care sunt verzi (peștele verde de mai jos este unul dintre puținii):
Astfel de pești tind, de asemenea, să aibă modele de scară foarte subtile și majoritatea au corpuri plane de-a lungul unei dimensiuni și cu o formă de lentilă clară.
În sfârșit, sirenele au două caracteristici semnificative pe care majoritatea peștilor nu le au :
Păr lung care curge și glande mamare (adesea semnificative) – sau în cuvintele Ursula cu picioare de caracatiță din Disneys Mica Sirenă, LIMBA CORPORALĂ:
Ce sugerează acest puternic este că sirenele sunt un caz de evoluție divergentă – în timp ce au ce arată ca cozi de pește, aceste cozi se datorează de fapt unui proces evolutiv complet diferit. O consecință naturală a acestui fapt este să ne întrebăm dacă de fapt sirenele au modalități diferite de reproducere pe care majoritatea peștilor nu le au.
Cea mai evidentă presupunere de făcut este că sirenele și oamenii sunt înrudite între ele. Există o mulțime de dovezi în folclor și legende că sirenele ar fi putut proveni de la oameni. O poveste despre Sf. Patrick a fost că, în timp ce era ocupat să conducă șerpii din Irlanda, a dat peste o adunare de vrăjitoare și le-a transformat în sirene. O poveste mai veche din aceeași zonă vorbește despre Sf. Liobhan, o preoteasă irlandeză care a prezidat o fântână magică. Când putul s-a revărsat, valea a fost inundată, dar spiritul fântânii i-a transformat preoteasa într-o sirenă și câinele ei într-o vidră.
Povești similare sunt spuse în cea mai mare parte a nordului Europei, inclusiv cea mai veche observare a sirenei cunoscută, zeița asiriană Atargatis, care a făcut greșeala de a încerca să se înece într-o piscină fermecată, dar a fost transformată în schimb într-o sirenă care a devenit iubesc zeița regiunii, așa că probabil am avut o idee destul de bună despre întreaga problemă „făcând-o”.
șoldurile pe care le vedeți pe majoritatea sirenelor indică, de asemenea, anumite trăsături anatomice. Dacă sirenele ar fi complet pești, atunci nu ar avea un brâu pelvian. Acest lucru sugerează, de asemenea, că coada unei sirene începe nu de la baza pelvisului, ci mai degrabă de unde picioarele se întâlnesc cu genunchii, ceva de-a lungul acestui sens:
Ce sugerează acest lucru este că sirenele au, de obicei, același tip de anatomie pe care o au femeile umane, deși ascunse sub solzi sau umbre convenabile.
Dincolo de asta, nu se poate spune mare lucru (cel puțin la Quora). Cea mai bună soluție, desigur, este să te simți confortabil cu o sirenă și (foarte politicos) să o întrebi despre asta. Presupunând că nu ai o aripă peste față, ar putea fi o educație.