Cel mai bun răspuns
Da, da.
Există culturi în a căror limbă se rupe gheața cu un apelant rar spunând ceva de genul „Spune! Ce te-a făcut să-ți aduci aminte de mine (astăzi)? ”
Deci, mulțumindu-ți spontan prietenului tău că te-a sunat nu este atât de neobișnuit. De asemenea, deși ați spus-o în engleză, probabil că vă reflectați cultura.
Există o dihotomie interesantă între limbă și cultură. De exemplu, ar fi foarte firesc și acceptabil să-i spun prietenului meu rar în hindi, „Kaho, kaise yaad kiya?” dar să spui același lucru în engleză: „Spune, cum ți-ai adus aminte de mine?” se simte puțin ciudat.
Deci, atâta timp cât nu ai ieșit la fel de ciudat – un pic nevoiaș poate – engleza nu are nicio problemă cu ceea ce ai spus. Este doar un mediu de comunicare. Poate că este rândul tău să-ți suni prietenul data viitoare; nu aștepta prea mult.
Răspuns
Nu ar trebui să poarte pantalonii aceia. Nu ar trebui să poarte acești pantaloni.
Ambele sunt corecte din punct de vedere gramatical, dar au implicații ușor diferite, așa cum sa subliniat deja.
Să presupunem că ea se află într-un butic, încercând diverse pantaloni. Ea ia o pereche de pe raft și le ridică, astfel încât să le puteți vedea și să oferiți câteva sfaturi. Apoi s-ar putea să vă adresați vânzătorului și să spuneți: „Nu ar trebui să poarte acești pantaloni; nu ar arăta bine la ea.”
Dar atunci să presupunem că intră în dressing pentru a-i încerca oricum. Când iese sportiv cu o privire nesigură pe față, i-ai putea spune vânzătorului: „Da, am avut dreptate. Nu ar trebui să poarte pantalonii aceștia. „
Diferența este că„ a purta „implică cu tărie că purtarea se întâmplă chiar acum, sau face parte dintr-un model de purtare continuu; alternativa nu este așa implică clar acest lucru.
Această distincție apare din cauza unei caracteristici neobișnuite a limbii engleze – folosim ceea ce este cunoscut sub numele de timp prezent continuu destul de des decât folosim un timp prezent simplu.
De exemplu, dacă mama mea ar fi să mă sune chiar acum și să întrebe ce O fac, conversația nu ar merge astfel:
Mama: Ce faci, fiule? Eu: scriu un răspuns pe Quora. Mamă: Cât timp ești ocupat? Eu: Sunt ocupat încă cinci minute.
Acesta este timpul prezent simplu. Sună ridicol în engleză. Mai degrabă:
Mamă: ce faci , fiule? Eu: scriu un răspuns pe Quora. Mamă: Cât timp vei fi ocupat ? Eu: Eu voi fi ocupat încă cinci minute.
Mult mai natural pentru vorbitorul nativ de engleză; probabil mult mai confuz pentru elevul care nu este nativ. Hei – bine ai venit în limbajul nostru minunat.
Există cazuri în care utilizarea timpului continuu schimbă complet sensul. Ce faci? vrea să mă întrebe ce fac acum; Ce faci? vrea să mă întrebe ce fac cu viața mea: unde lucrez, sau merg la școală, etc. Acest lucru se datorează faptului că timpul prezent continuu în engleză, spre deosebire de multe alte limbi, este în general necesar pentru a remedia verb la un anumit interval de timp continuu. Folosirea prezentului simplu implică de cele mai multe ori o stare de lucruri în afara oricărui interval de timp specific. Mă duc la bancă înseamnă că vă îndreptați către bancă acum sau cândva curând; Merg la bancă înseamnă că uneori mergeți la bancă, spre deosebire de cineva care s-ar putea să nu viziteze vreodată o bancă.
Engleza folosește prezentul simplu, dar într-un set surprinzător de restrâns de contexte acceptabile. Expresiile simplității factice, spunem: Eu sunt Curtis , nu Sunt Curtis. Dar pentru verbele care exprimă acțiunea care se întâmplă chiar acum, formarea continuă este mult mai frecventă și simplul nu are sens: Îmi termin răspunsul acum , nu Îmi termin răspunsul acum.