Cel mai bun răspuns
Sibila sau Sibila a fost profetesa în legenda și literatura greacă. Tradiția a reprezentat-o ca o femeie de bătrânețe prodigioasă, pronunțând predicții în frenezia extatică, dar a fost întotdeauna o figură a trecutului mitic, iar profețiile ei, în hexametre grecești, au fost transmise în scris. În secolele al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.e.n., a fost întotdeauna menționată la singular; Sibylla a fost tratată ca numele ei propriu și se pare că se afla în Asia Mică. De la sfârșitul secolului al IV-lea, numărul sibilelor a fost înmulțit; au fost localizați în mod tradițional în toate celebrele centre Oracle și în alte părți, în special în asociere cu Apollo, și au fost distinși prin nume individuale, „sibila” fiind tratată ca un titlu.
Într-o legendă despre sibila Cumae în Italia, ea l-a însoțit pe Enea în călătoria sa către lumea interlopă ( Eneida a lui Virgiliu, Cartea a VI-a). Potrivit lui Dionysus, o celebră colecție de profeții sibiline, Sybiline Bioks, a fost oferită spre vânzare lui Tarquinis Superbus, ultimul dintre cei șapte regi ai Romei, de către sibila cumeană. El a refuzat să-i plătească prețul, așa că sibila a ars șase dintre cărți înainte de a-i vinde în cele din urmă pe cele trei rămase la prețul pe care la cerut inițial pentru toate cele nouă. Cărțile au fost păstrate ulterior în templul lui Jupiter de pe dealul Capitolin, pentru a fi consultate numai în caz de urgență. Au fost distruse în focul anului 83 î.Hr. de la zei.
O sibilă era preoteasă, văzătoare, profeteasă – numiți-le așa cum doriți – care erau deseori, dacă nu întotdeauna, foarte vechi [chiar și antice] și se credea că vorbeau prin voința zeilor și cuvintele lor ar răsuna peste o mie de ani prin ajutorul divin.
Sibilele, în special cele mai vechi, ar face profeții în locuri sfinte, cum ar fi Delphi, Delos și Pessinos. În unele tradiții, se credea că sibilele erau doar instrumente ale zeilor – că zeul vorbea prin buzele acestor femei.