Cel mai bun răspuns
De fapt, acest lucru nu este simplu. Când traduc, îmi este mai ușor să mă gândesc la semnificație în context și să încerc să traduc asta, mai degrabă decât cuvinte literale.
De exemplu, domnul și doamna pot fi folosite în multe contexte. În contexte obișnuite, cum ar fi „vă rog să mă scuzați, domnule” sau „ma” am, unde pot găsi playere DVD ”, atunci când sunt folosite doar pentru general pentru politețe, japonezii conjugă de obicei verbe și vorbesc cu o gramatică destinată unui context politicos. de obicei, nu folosiți pronume pentru a vă referi la celălalt participant la o conversație.
Într-un context mai specific, cum ar fi „doamna de la magazin”, când indicați în mod specific pe cineva, puteți folosi cuvinte dependente de vârsta persoanei la care vă referiți, cum ar fi お ね え さ ん 、 お に い さ one (oneesan, oniisan: sora mare, fratele mai mare) se poate referi la un tânăr, în general mai mic de 35-40.お ば さ ん 、 お じ さ ん (obasan, ojisan: mătușă, unchi) pentru persoanele cu vârsta între 40 și 65 de ani, deși aveți grijă, unor persoane, în special doamnelor, nu le place să fie numite „mătușă!” 🙂 お ば あ さ ん 、 お じ い さ ん (obaasan, ojiisan: bunica, bunicul) sunt bune pentru persoanele în vârstă. Așa cum am spus, de obicei japonezii nu le folosesc direct adresându-se celeilalte persoane, ci doar referindu-se în context.
Sper că acest lucru vă ajută! Dacă puteți da contextul specific, pot fi mai exact.
Răspundeți
Nu dați.
Domnule și doamnă (sau doamnă) ) sunt practic intraductibile, deoarece japonezul are modalități diferite de a arăta respect. A pune -san pe numele unei persoane este ca și cum ai spune „dl” sau „dnă” etc. În genul de situație în care am folosi Sir și Madam, japoneză ar folosi un titlu derivat din relație sau situație. De exemplu:
Asistent de magazin (sau orice angajat al unei companii) care vorbește sau sună un client: o-kyaku-san … w aici kyaku înseamnă client și restul îl face onorific.
De la elev la profesor: s ensei.
Subordonat superiorului: fie nume + san , fie titlu de post, de ex. s hachoo, buchoo, tenchoo (CEO, șef de departament, manager de magazin).
În engleză, un ofițer de poliție ar spune Sir sau Madam (în primă instanță) dar nu știu ce spun ei în Japonia! Îmi imaginez că ar evita să folosească orice titlu, poate că spun doar sumimasen „scuză-mă” și apoi îți vor spune ce se întâmplă.
Există de fapt, o mulțime de situații în care nu este necesar un titlu și cel mai firesc este să formezi propoziții fără referință personală – contextul arată cine este menționat în fiecare punct.